Când a găsit un bebeluş în spatele unui tomberon, poliţistul Michael Buelna a trăit şocul vieţii! Pur şi simplu nu putea concepe atâta cruzime. Şi văzuse multe la viaţa lui… Fusese atras de ţipetele ascuţite, ca de pisică, dar când a văzut cine scotea, de fapt, sunetele, a îngheţat! Preţ de câteva
secunde, nu a fost în stare nici să respire! Apoi, s-a aplecat, a luat bebeluşul în braţe, l-a înfăşurat în haina lui şi i-a suflat aer cald, să-l încălzească. 21 noiembrie 1989, Santa Ana, California. O zi pe care o va ţine minte toată viaţa! Ce i-a fost dat să trăiască în acea zi i-a schimbat radical viaţa! În timp ce se afla în misiune, investigând o crimă care avusese loc cu câteva zile
înainte, poliţistul Michael Buelna a auzit scâncetele unui copil. Veneau dintr-un loc în care nici măcar un om în toată firea nu ar fi trebuit să fie… Era seara, iar pe stradă nu era nici ţipenie de om… Luminile erau stinse şi frigul era tot mai înţepător… Când a ajuns în colţul străzii, a fost atras de un grup de oameni… I-a întrebat dacă îi poate ajuta cu ceva, iar aceştia i-au spus care
era motivul pentru care au ieşit în toiul nopţii din casă: undeva în apropiere, auziseră ţipetele unui bebeluş… Fără să stea pe gânduri, Michael a început să investigheze împrejurimile. La un moment dat, a ajuns lângă un tomberon. Gunoiul era împrăştiat peste tot în jur, dar altceva i-a atras atenţia: pe jos, lângă perete, ceva scotea nişte sunete înfiorătoare… S-a apropiat, a dat cartoanele din faţă la o parte şi l-a văzut! Era un bebeluş de câteva zile, cu cordonul
ombilical netăiat, murdar, slăbit şi înfometat… Abia mai respira, dar cu ultimele puteri a reuşit să scoată acele sunete care l-au salvat! Michael l-a luat în braţe, l-a înfăşurat în haina sa şi i-a suflat aer cald… În acel moment, simţind căldura, bebeluşul a dechis ochii. Copilaşul trebuia, însă, transportat de urgenţă la spital. Medicii au reuşit să-i salveze viaţa la timp… Bărbatul, uşurat,
a simţit că, din acel moment, micuţul trebuia să primească şi un nume. I-a spus “Adam”. I se părea cel mai potrivit nume pentru bebeluş… După câteva zile, a fost înregistrat pentru a fi dat spre adopţie. Era evident faptul că cea care i-a dat viaţă nu-l dorea… După ce s-a consultat cu familia sa, Michael s-a gândit să-l adopte. Soarta a făcut ca, până să întocmească toate actele necesare adopţiei, bebeluşul să fie încredinţat unei alte familii. Elizabeth Barton şi Daniel Fernandez
aveau să-i devină părinţi. Cum l-au văzut, cei doi au decis să-i dea un alt nume: Robin. Anii au trecut şi cei doi l-au crescut ca pe propriu fiu. Nu-i lipsea nimic, avea parte de toată dragostea şi, cel mai important, nu i-au spus niciodată cum a fost abandonat… Li se părea inuman! Abia când băiatul a împlinit 24 de ani au decis să-i spună unde şi cum a fost găsit… Cumva, li se părea că, ascunzându-i adevărul, îi ascund propria viaţă… După ce a trecut de şocul cumplit, Robin
le-a spus că vrea să-l cunoască pe poliţistul care i-a salvat viaţa. Michael era deja bătrân… Fusese în slujba dreptăţii până împlinise 50 de ani şi câştigase nu doar respectul colegilor de serviciu, dar şi al întregii comunităţi. Într-o bună zi, cineva i-a sunat la uşă… Când a deschis-o, i-a văzut: cei doi soţi îl ţineau de mână pe fiul lor adoptiv, Robin. Michael l-a recunoscut imediat. Au intrat în casă şi au vorbit ore în şir, ca şi cum nu s-ar fi despărţit niciodată. Atunci, Michael i-a mărturisit un secret: şi el fusese un copil abandonat la naştere…
