Duminica Mare, cunoscuta si sub numele de Pogorarea Sfantului Duh, este sarbatoarea crestina care incheie Ciclul Pascal. Ea se suprapune
cu sarbatoarea popular a Rusaliilor si este astfel, foarte greu de diferentiat obiceiurile si practicile crestine de cele precrestine.
Duminica Mare a asimilat si elemente specifice renovarii timpului. Acum se deschidea sezonul culegerii plantelor de leac ce se considerau
a fi contaminate, pana la aceasta data, de catre Rusalii. Potrivit credintelor populare, Rusaliile sunt niste fiinte fantastice, malefice, asemanatoare ielelor, care umbla prin vazduh incepand cu
ziua de Strat de Rusalii (miercuri, a 25-a zi dupa Pasti) si provoaca mult rau oamenilor: ii pocesc, ii schimonosesc si ii innebunesc pe toti cei care
nu le respecta zilele. De aceea, femeile nu lucrau nimic in toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii pana la Duminica Mare.
Pentru a apara gospodaria de invazia acestor spirite, in sambata Rusaliilor oamenii obisnuiesc si astazi, in virtutea traditiei, sa arboreze la porti, in foisoare, pe ganguri sau la intrarile in case,
ramuri verzi de tei. De asemenea, pentru a se feri de Rusalii, oamenii trebuie sa poarte asupra lor frunze de pelin, iar daca le intalnesc, sa nu le vorbeasca. Fiind zane ale apelor, de ziua lor e bine sa nu te scalzi, caci te paste inecul.
In sambata Rusaliilor, se pomenesc Mosii de Vara, unul dintre cele mai importante momente dedicate cultului mortilor. In credinta populara se zice
ca sufletele mortilor parasesc mormintele in Joia Mare si zboara slobode timp de 50 de zile, apoi se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor.
Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase.